Pastele

Mor viitoarele oi pe capete. In fasa li se taie beragata si sangele curge pe latul cutitului. Stomacele noastre rontaie nerabdarea. Sa infulecam din pulpa mielului! Sa ne umplem foalele de seul fiert in friptura!
Sacrificiul Hristosului este inca o ocazie sa ne dovedim adevarata natura.

Respiratie artificiala

Ma mir cum de mai putem respira in aceasta tara pe numele ei Romania.

Ar fi trebuit sa ne intre trupul in putrefactie de ceva vreme.

Nu mai avem creier. Nu mai avem picioare, nu mai avem trup iar noi ne prelungim agonia de a exista in virtutea inertiei existentiale. Romania la acest moment reprezinta ultimele reminescente elecrice intr-un corp de broasca supus testelor de laborator pentru a exemplifica unei clase primare conceptul de arc reflex in nerv.

Nu m-ar mira sa ne ducem pe apa sambetei nici macar cu un scancet, precum un miel injunghiat in ajunul Pastelui. Nu mai suntem constienti de mult de propria noastra fiinta.

Atat timp cat avem furajul sub nas ne comportam ca niste porci pusi la ingrasat. Apropierea cutitului de grumaz nu ne trezeste instinctul de supravietuire si murim tacuti si lasi.

Vazand lasitatea noastra generalizata nu ma mai mira de ce am reusit noi, romanii, sa fib cobaiul unui experiment istoric precum comunismul.

Am crezut ca motivul nefiintei noastre s-ia gasit sursa in zecii de ani de comunism, fenomen care ne-a distrus radacina si sesnsul istoric. Nu este adevarat! Suntem ceea ce suntem si devenim in timp ca urmare a trasaturilor noastre esentiale manifesta istoric: suntem lasi, lenesi, iresponsabili inca de la inceputuri.

Ca atare, nu putem sa ne croim un alt drum decat unul de sluga.

Inafara

Am senzatia acuta in ultima vreme ca traiesc intr-o alta Romanie. In Romania mea nu au loc alegeri, nu sunt scandaluri politice iar oamneii cetatii conduc statul pe baza unor principii sanatoase.

Since sa fiu, am devenit imun. Sunt anesteziat complet iar trupul meu inert este casa unui creier lipsit de stimulii exteriori. Sunt cetateanul model intr-o tara perfecta.

Viermii, bacterile si virusii politici mi-ai intrat adanc in suflet; au lucrat precum un vaccin perfect iar acum sunt imun. Nici o boala politica nu ma mai poate afecta.

Amin!

Tema

Tema pentru noi reflectii: meritam, noi, Romanii, ceva mai bun sau devenim incostient pe filonul destinului meritat?

Suntem determinati sa fim in coada istoriei dinafara noastra sau este o necesitate intrinseca neamului nostru?

Fara posibilitatea de a alege

Pentru foarte mute popoare democratia si-a gasit rostul si a produs valori sociale; a construit o fundatie solida pentru existena zilnica a milioane de oameni in conditii mai mult decat rezonabile.

Pentru noi democratia a fost forma perfecta de organizare sociala care a permis persoanelor fara scrupule, persoanleor fara constinta si valori morale sa se amplaseze in primplanul vietii sociale si politice. Democratia damboviteana a permis unor asemenea oameni sa fie alesii nostrii.

La aceste alegeri pe cine alegem? Punem stampila pe aceasi oameni in care am avut incredere cu ocazia altor actiuni electorale. Si cum ne-a fost rasplatita increderea?

Politicienii alesi au facut totul pentru noi. Au fost altruisti, rezonabili, sinceri si cuminti. Au facut din serviciul pentru cei multi o ratiune de a fi. Au sacrificat putinele lor interese personale pentru propasirea noastra, cei multi.

Ce mai inseamna ideal pentru noi, romanii?

In sine aceasta intrebare creaza un sentiment hilar. Ma pufneste rasul.

Fara posibilitatea de a alege

Cum toti manaca rahat!

Nu am la indemana posibilitatea de a face o comparatie din propria mea experienta intre traiul de zi cu zi din Romania si un alt trai de pe alte meleaguri, intr-o tara normala dintr-o lume normala. Am insa o ultima optiune: suprimarea responsabilitatii personale in ceea ce priveste viata sociala. Ma las dus de curent intr-o directie mai mult decat opaca.

Nu mai are importanta unde mergem iar eu devin strain de propria-mi calatorie printr-o Romanie stranie si ireala, cu toate ca acest straniu si ireal este o realitate cruda si dureroasa.

Latrina-i mare, rahatu-i destul pentru toata lumea asa ca hai la festivalul rahatului. Cred ca un asemenea festival ar avea multi promotori intrucat pentru acestia este un mod de a supravietui; este sursa de inspiratie si zona de unde isi extrag seva zilnica.